Mos Nicolae in traditia romaneasca
In noaptea
de 5 spre 6 decembrie, un mos cu barba alba, pe care nu l-a vazut nimeni niciodata, vine pe la
ferestre si, dupa informatii numai de el stiute, pune in cizmulite diferite
daruri: pentru copiii cuminti, el are in desaga dulciuri, fructe si jucarii,
iar pentru cei nazdravani, o multime de nuieluse.
La noi, se
spune ca in noaptea de Sfantul Nicolae incepe iarna. Mos
Nicolae este batran si are barba alba, iar in ziua de 6 decembrie el isi scutura barba, ceea ce
inseamna ca trebuie
sa inceapa sa ninga. Tot in popor se spune ca Mos Nicolae vine de
ziua lui pe un cal alb, aluzie la zapada care cade in luna decembrie,
iar Sfantul Ion isi face aparitia pe un cal negru, pentru a intoarce iarna. De Sfantul
Nicolae, ziua
incepe sa se mareasca si tot atunci se fac vraji, farmece si
pronosticuri meteorologice. Se pun crengute de pomi fructiferi in apa, pentru a
inflori de Anul Nou, ocazie cu care se prognozeaza si rodul livezilor pentru
anul viitor.
In traditia
romaneasca Mos
Nicolae mai era numit si San-Nicoara.
San-Nicoara este o personificare la varsta senectutii, a timpului imbatranit.
El este cel care pazeste Soarele care incearca sa se strecoare pe langa
el spre taramurile de miazanoapte pentru a lasa lumea fara lumina si caldura,
este iscoada
lui Dumnezeu pe langa Drac, ajuta vaduvele, orfanii si fetele sarace
la maritat, este stapanul apelor si salveaza de la inec corabierii, apara soldatii pe timp de
razboi, motiv pentru care este invocat in timpul luptelor. In
noptile marilor sarbatori, cand se deschide cerul pentru o clipa, oamenii pot
sa-l vada stand
la Masa Imparateasca in dreapta lui Dumnezeu.
Mos Nicolae imparte
astazi, asemanator lui Mos Craciun, daruri celor mici. Mai veche este insa traditia
pedepsirii
copiilor neascultatori cu nuielusa lasata in incaltarile lor in
noaptea de 5/6 decembrie. Ca sfant, Mos Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele
decat cu recompensele. Conform traditiei crestine, el
pedepsea pe cei care se abateau de la dreapta credinta lovindu-i cu nuiaua
peste maini. Ziua de 6 decembrie incheie ciclul de sarbatori si practici
magice, dedicate in special lupilor si spiritelor mortilor-strigoi, inceput la
mijlocul lunii Noiembrie (Filipii de Toamna, Filipul cel Schiop, Ovidenia,
Lasatul Secului de Craciun, Noaptea Strigoilor si Santandrei) si incheiat la
inceputul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Mos Andrei), specific
unui stravechi inceput de an autohton, probabil Anul Nou dacic.
Sarbatoarea
de pe 6
decembrie prefigura victoria binelui asupra raului, a luminii asupra intunericului: "la
Sfantul Nicolae se intoarce noaptea la ziua cu cat se suceste puiu-n
gaoace" (Radulescu-Codin, Mihalache, 1909, p. 91), spune o zicala
musceleana. Aceleasi simboluri optimiste apare si in legenda ardeleana despre
Sannicoara si Santoader, pazitori ai Soarelui, ca si din traditia bucovineana
care sustine ca Sannicoara poate fi vazut in noaptea de Anul Nou "in lumina mare, atunci cand
cerurile se deschid de trei ori" (Pamfile, 1914,
p. 157). Legendele
si traditiile dedicate lui Sannicoara, in esenta
precrestine, vorbesc de puterea sa neobisnuita invocata de soldatii care
porneau la lupta, de ajutorul dat, ca stapan al apelor, corabierilor; de
sprijinul acordat fetelor sarace la maritat, de grija purtata sufletelor etc.
Indiferent
insa in ce parte a lumii ne-am afla, putem spune ca Mos Nicolae este intruchiparea
darniciei si a dragostei de oameni, copiii fiind foarte
fericiti cand se apropie 6 decembrie iar crestinii avand mare nadejde ca Sfantul
le va asculta rugaciunile si ii va izbavi din nevoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu