Poveste pentru literele " ă, î, â ''





În împărăția piticilor fiecare pitic era priceputla ceva: unul era olar, altul era grădinar, altul era bun bucatar. Se afla insasi un pitic mic si barbos care nu se pricepea la nimic. Nu se pricepea pentruca el era bâlbâit si ori de cate ori incerca sa faca ceva, incepea sa sebâlbâie: ăăăă, îîîîî.....


 Împăratul piticilor l-a chemat si i-a zis:
-Trebuie sa facem ceva cu tine.
A chemat-o pe zana piticilor si i-a spus sa faca o vraja sa-l scape pe pitic de balbaiala. Zana a rotit bagheta ei fermecata, azis cuvinte magice si .... poc, poc, poc ... a scuturat-o peste pitic. Dar nimic nu s-a intamplat.
-Ei, ia zi ceva, a spus imparatul.
-Ce, ce, ce ăăăăăăă, îîîîîîî, să zic zic zic... ăăăăăă, a spus piticul. Vraja nu reusise.
-Zana, te rog mai incearca ceva, a spus imparatul.
Zana s-a gandit, a cautat prin cartile ei si a spus ca a gasit o vraja care s-ar putea sa functioneze. A rotit bagheta, a spus cateva cuvinte, apoi a scuturat-o peste pitic.
-De cate ori vei auzi cuvantul pitic, a spus zana, vei incepe sa spui singur o poezie. Asa vei scapa de balbaiala.


Piticul balbait a mers acasa. Era trist. Voia sa scape de balbaiala. Prin geamul deschis se auzeau piticii care treceau pe strada. Vorbeau, radeau, isi vedeau de treburile lor. Iar el statea inchis in casa. Deodata se auzira doi pitici care povesteau despre ceva si unul dintre ei spuse cuvantul pitic. Si atunci piticul nostru se trezi spunand singur o poezie pe care nu o mai auzise, dansand ciudat:

Sa mearga inainte, sa mearga inapoi
Sa sara de 3 ori
Si sa stranute-apoi: Haaapciu!
Sa mearga inapoi, sa mearga inainte
Sa sara-ntr-un picior
Si sa ne-arate-un dinte.




Un an intreg a spus piticul poezia si a dansat dansul ciudat de cate ori cineva spunea cuvantul pitic. Dar a scapat de balbaiala.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...